Cap.3 Imbosibilul devine posibil

 Vampiri, varcolaci, vrajitoare…supranatural, povesti inventate sa-i speria pe oameni…doar asa pentru distractie…dar…daca ei chiar exista? Adica…miturile trebuiau sa porneasca de undeva…

Oamenii vor sa distruga tot ceea ce nu inteleg, totul li se pare rau, demonic, poate chiar daca nu este asa…sau poate este?

Amy, fata popular din liceu, Amy, cea care invarte baietii pe degete exact asa cum vrea,Amy, era acum un monstru,sau asa credea ea…

Imposibil…parintii ei erau morti intr-un accindent vechi de masina…asta i s-a spus de cand era mica.

Zeci de jurnale descriau atat de detaliat fiecare particularitate a unei familii incredibile…a unei famili diferite de toate celelalte…se putea oare cu adevarat sa fie familia ei?

Matusa Rebecca i-a spus ca va trebui sa ii cunoasca …si abia astepta sa vada daca se potrivesc descrierii din jurnalele ei …asta nu schimba prezentul, dar era sigura ca va schimba viitorul.

A trecut o saptamana fara viziuni, doar ganduri care nu o lasau in pace nici o secunda…si apoi intr-o zi, cineva a batut la usa:

-Deschid eu! striga Amy,si sari repede spre usa din lemn, care parea ca ar putea sa cada in orice moment.

            Cand deschise vazu doua persoane…un baiat  putin mai mare ca ea brunet cu ochi caprui si o fata, clar blonda vopsita ,cu ochii  de culoare ciocolatei cu lapte, cam de intaltimea baiatului. Nu astepta pe nimeni sau…cel putin asa credea ea. Si apoi se aude matusa Rebecca:

            -Amy, ei sunt Renesmee si Jacob.

Nu are rost sa va povestesc ce s-a intamplat apoi, cate tipete si cate lacrimi s-au varsat in ziua aia. Amy stia ca viata ei urma sa se schimbe. Si ce putea ea sa faca? Nu putea decat sa-si accepte viitorul.

(Peste un an)

-Ies afara!

-Bine!

A trecut un an de atunci si Amy si-a cunoscut adevarata familie, si a acceptat-o, exact asa cum era ea formata din vampiri si varcolaci. A ajuns sa tina la ei mai mult decat la matusa Rebecca si la Medith, chiar daca se certa cu ei in fiecare zi. Carlisle si Esme au crezut ca e mai bine ca oamenii sa stie ca au mai adoptat o fata, asa ca i-au schimbat numele in Amy Cullen.

Strazile din Forks erau linistite astazi, mai linistite de cat deobicei, si vantul adia rece, ceea ce-I facea lui Amy piele sa tremure. Dintr-o data se simti trasa repede, viteza unui vampir, nu era nici unul pe care il cunostea, nu era Emmett care incerca vreo gluma era cineva periculos, asta ii spunea instinctul de aparare, si tot ce era de facut acum era sa incerce sa nu clipeasca, sa nu respire

Fugea in continu si Amy nu putea sa-i vada fata,dar s-a oprit, in sfarsit s-a oprit langa depozitul abandonat,parea ca fugise de secole intregi. Inauntru era atat de intuneric incat nu putea distinge nimic.Atat de intuneric pentru ochii unei muritoare. Simti ca se apropie cineva, tresari, era speriata, stia ca acesta nu era om, stia ce avea sa se intample.  

            Baiatul, ajunse langa ea si aproape se lipi de pieptul ei, se uita la el, dar nu vazu nimic. O lumina slaba se aprinse si atunci reusi sa-l vada, era un baiat putin mai intalt ca ea, cu ochii atat de negri incat nu putea distinge irisul de pupila, parul era de aceeasi culoare, si era imbracat in negru  de la tenisi de firma  pana la ochlerii de soare Ray-ban, pe care ii tinea pe cap. Poate doar uimire se putea vedea in ochii lui, Era uimit pentru ca aceasta era prima fata care nu tipa, nu dadea din picioare si nu incerca sa plece, doar se uita speriata fara macar sa respire.

            -Cum te cheama? intreba pe un ton nonsalant, calm

            -Amy , raspunse si vocea ii tremura usor

            -Si mai cum? intreba pe aceelasi ton

            Nu era sigura ce sa spuna…daca zicea Cullen era posibil sa o omoara, si daca zicea Black, era la fel de posibil sa stie de varcolaci…

            -Black…Amy Black, raspunse cu un tremur mai evident ca prima data

            -Stai linistita o sa se termina repede si fara durere…

            Amy stia ca daca o sa se relaxeze nu o va durea foarte tare,dar cum putea sa fie relaxata acum? Pentru un moment ochii lor se intalnira, dar imediat Amy inchise ochii si simtea buzele lui pe gatul ei, simti doar o muscatura, aproape le fel de superficiala ca una de tantar si apoi un val de placere ametitoare…apoi lesina…